15 Noiembrie 1987

Brașovenii au reușit într-o singură zi să cutremure o epocă.

Nicolae Pepene, directorul Muzeului Județean de Istorie Brașov

Pe 15 noiembrie 1987 a avut loc revolta anticomunistă de la Brașov, un eveniment aproape uitat astăzi sau, mai rău, minimizat — iar aceasta este o mare nedreptate. Revolta brașovenilor a reprezentat începutul sfârșitului pentru dictatura lui Nicolae Ceușescu și a regimului său, un produs al deceniilor de ideologie comunistă, criminală și anti-umană prin esența ei. Revolta a pornit de la un fapt aparent fără încărcătură politică: muncitorii de la secția 440 a Întreprinderii de Autocamioane și-au primit salariile micșorate drastic – tăierile au fost de 30, 50, chiar 70% în unele cazuri. Banii oamenilor au dispărut fără explicații. Dar acest lucru nu era decât o dovadă în plus a falimentului economic generalizat în care se afundase, de decenii, statul comunist. În pragul iernii și apăsați deja de lipsurile de tot felul de care întreaga societate „beneficia“ în epocă prin „grija“ Partidului Comunist, nu e de mirare că muncitorii nu au mai putut răbda.

Autoarea și ilustratoarea acestui album, Alexandra Gold, avea în 1987 un an, iar tatăl ei este unul dintre muncitorii care au participat la revoltă. După mai bine de trei decenii, povestea acelor evenimente este spusă acum pe mai bine de 100 de pagini de imagini și text, într-un gest de recuperare și recunoștință față de cei care au avut curajul de a se opune dictaturii într-o epocă în care răul părea instalat etern peste o țară întreagă.

Albumul „15 Noiembrie 1987“ a fost editat și publicat de Muzeul de Istorie Brașov a cărui echipă entuziastă și pasionată nu numai de istorie, ci și de banda desenată, merită felicitări și toată admirația. Muzeul se află în inima Brașovului, în cunoscuta Casă a Sfatului, și găzduiește, printre alte secțiuni, o expoziție permanentă foarte spectaculoasă și bine documentată despre revolta din 1987. Tot Muzeul de Istorie este și organizatorul unui festival anual de bandă desenată.

Momentul Brașov 87 devine acum de înțeles chiar și pentru un cititor venit de pe Marte. Nu pot decât să aplaud ideea excelentă a Alexandrei Gold de a-i lăsa fără chip pe dictatorul României și pe soția sa. Tocmai pentru că cele două chipuri erau atunci peste tot și ne încălcau intimitatea oricărui mediu (grădiniță, școală, facultăți, loc de muncă, TV, spații urbane etc.) ideea de anihilare a trăsăturilor mi se pare genială. Această răzbunare e meritată!

Adrian Cioroianu, istoric