Tarō GOMI este un autor japonez cu o carieră impresionantă: a publicat peste 400 de cărți ilustrate, dintre care 50 de titluri au fost traduse în toată lumea. Este foarte cunoscut în Japonia și datorită cântecelor și poeziilor pentru copii pe care le-a compus pentru diverse filme și spectacole de televiziune.

S-a născut în Tokyo, în 1945. După absolvirea unei școli de artă și design (Kuwazawa Design Institute), a lucrat o vreme în domeniul industrial, după care s-a dedicat cărților pentru copii. De-a lungul carierei sale, a primit numeroase distincţii japoneze şi internaţionale, printre care Sankei Children's Book Award (1978) şi premiul pentru ilustrație la Târgul de Carte pentru Copii de la Bologna (1989). „Dincolo de mare", „Crocodilul şi dentistul" şi „Vreau să te văd mai repede" sunt primele cărţi ale lui Tarō Gomi traduse în limba română.

Ca mulți mari artiști, Tarō Gomi reușește să ofere foarte mult folosindu-se de foarte puțin. Se inspiră de multe ori din lucrurile obișnuite pe care copiii le întâlnesc în lumea lor. Ilustrațiile sale se bazează mult pe sugestie, pe provocarea imaginației și depășirea clișeelor, iar textele, uneori adevărate poeme, mizează pe simplitate și emoție.

„Vreau să te văd mai repede" are o structură simplă, repetitivă, în oglindă. Umorul este generat atât de întorsăturile de situaţie, cât şi de replicile scurte, dar puternice, dublate de cuplurile de personaje. Taro Gomi foloseşte culori puternice și calde (roşu, galben, portocaliu, maroniu) pentru a sugera relaţia de afecţiune dintre micuţa Yoko şi bunica ei. Despre această carte, Publisher's Weekly scrie că reprezintă „naivitatea copilărească descrisă în imagini pline de vervă şi culori strălucitoare – o încântare pentru toate vârstele".

Spre deosebire de „Vreau să te văd mai repede", care folosește o tehnică repetitivă și plină de umor, „Dincolo de mare" invită la introspecţie printr-un fir narativ progresiv. Întrebările copilului din această carte construiesc treptat un scenariu al copilăriei, o celebrare a puterii imaginaţiei.

Personajul cărţii, o fetiţă sau poate un băieţel, stă pe mal, cu spatele, astfel încât nu-i vedem niciodată faţa. Nici nu trebuie. Auzim ce gândeşte şi, pentru noi, devine un copil cu care ne identificăm cu emoţie. Părul îi flutură în briza mării, însă rămâne nemişcat, cu mâinile la spate, în contemplare. Întinderea turcoaz ce i se aşterne înainte pare fără sfârşit, neîngrădindu-i imaginaţia. Cerul din faţă devine o pânză într-o galerie de artă, pe care îşi proiectează toate întrebările şi răspunsurile. La orizont, un vapor alb parcurge marea încet, silenţios, marcând pagină cu pagină trecerea timpului. Pe ultima pagină, vaporul dispare, timpul nu mai este îngrădit de context, iar copilul, întruchipat de un alter ego, zboară într-un balon cu aer cald spre noi zări.

„Dincolo de mare"este o poezie în imagini, o meditaţie existenţială asupra lumii aflate dincolo de orizonturile noastre. Tarō Gomi se dovedeşte a fi un autor complet, jonglând cu uşurinţă între mai multe registre, stiluri şi niveluri de profunzime.