Moș Crăciun și toba fermecată

Copilul din noi nu dispare niciodată

Scrisorile cu dorințele de Crăciun trimise de copiii din toată lumea ajung în Satul Crăciunului, iar Moșul le citește atent, ajutat de spiriduși. Dar una dintre scrisori îl pune în încurcătură: hârtia pare foarte veche, iar conținutul e un desen indescifrabil, semnat „Puștiulică“.

Pentru meșterul spiriduș tâmplar, desenul e clar: e vorba de un avion de lemn. Pentru spiridușul tipograf e vorba de o carte ilustrată. Da’ de unde, copilul vrea un pulover tricotat, spune spiridușa țesătoare. Ba o jucărie de pluș, oricine poate să-și dea seama, spune spiridușa păpușar. Ce-o să facă Moșul?

Și tocmai acum în Satul Crăciunului se întâmplă niște lucruri ciudate: cineva înlocuiește zahărul cu piper în bucătărie, figurinele din turtă dulce sunt distruse peste noapte, calculatorul folosit de spiridușa informatician e atacat de un virus, ba chiar și minunata auroră boreală dispare de pe cer. Ce legătură poate să fie între toate acestea și scrisoarea lui „Puștiulică“? Misterul trebuie neapărat rezolvat, pentru că niciun copil nu poate rămâne fără cadou de Crăciun.

Până aici, povestea pare că ne poartă pe o cărare bătătorită de multe alte povești care au ca subiect Crăciunul. Avem un mister de rezolvat, ceea ce e întotdeauna pe placul copiilor, avem aventuri, magie, urmăriri cu sania prin zăpadă și o mulțime de întâmplări amuzante. Dar o poveste pe o temă atât de generoasă trebuie să-și ia la un moment dat zborul și să se ridice deasupra locului comun ca să devină o poveste bună. Iar Mauri Kunnas exact asta face prin deznodământul surprinzător și emoționant, dovedind că este nu numai un ilustrator extraordinar, ci și un scriitor cu intuiție și rafinament narativ.

Scrisoarea care s-a pierdut cu zeci de ani în urmă și pe care Moșul o găsește abia acum e de la un copil, desigur, și conține dorințele lui de Crăciun. Chiar dacă „Puștiulică“ e acum adult, Moșul nu poate lăsa acele dorințe neîndeplinite. Dar ce voia copilul în scrisoare? O grămadă de jucării, gadgeturi electronice, dulciuri peste dulciuri sau cine știe ce haine la modă, am zice în grabă. Însă nu este deloc așa. Copilul din urmă cu câteva decenii nu voia nimic altceva decât să fie și el spiriduș. De ce? Ca să-l ajute pe Moș Crăciun.

Ce sărbătorim, de fapt, de Crăciun? Nașterea unui copil care va salva lumea. Unii cred cu tărie acest lucru, pentru alții e o legendă oarecare. Cartea de față e doar o poveste pentru copii și nu-și propune să impună vreun adevăr. Indiferent de ce credințe avem fiecare, bunătatea, generozitatea și dorința de a-i ajuta pe ceilalți sunt cu adevărat importante, iar acesta e adevăratul mesaj al Crăciunului pe care ne e din ce în ce mai greu să ni-l amintim, luați pe sus de valul consumismului care ne inundă în această perioadă. 

Îi îndeplinește Moșul dorința micului Puștiulică, acum adult, șaman, vrăjitor și mare vraci al Nordului, de a deveni spiriduș? Desigur. Copilul din noi nu dispare niciodată, Moș Crăciun știe bine asta.

Cartea are și un aspect practic: se deschide cu un plan al satului unde locuiesc Moșul și spiridușii, plan care se poate dovedi foarte util în cazul în care cineva – știți dumneavoastră cine – începe să pună întrebări încuietoare. Și e bine de știut că în Satul Crăciunului nu sunt doar căsuțe și ateliere (și o saună finlandeză, desigur), ci și o școală, un patinoar, un observator astronomic și o bibliotecă. 

Nu în ultimul rând, cartea este și din punct de vedere tehnic foarte generoasă, fără compromisuri, așa cum trebuie să fie o carte despre Crăciun: format mare, copertă cartonată lucioasă, hârtie de interior mai groasă, rezistentă și cretată. Moșul are mereu grijă ce pune în sacul de cadouri.