Corto Maltese 6. În Siberia

„Dacă Dostoievski și Hemingway ar fi scris împreună un roman, așa ar fi arătat.” (Ion Manolescu) 

Fragmente din prefața sub formă de dialog între Dodo Niță și Ion Manolescu:

„Dodo Niță: Dragă Ion, când l-ai descoperit pe Corto Maltese și când ai citit prima oară albumul Corto Maltese în Siberia? În franceză, sub acest titlu? Sau în italiană, cu prima denumire, Corte sconta detta arcana?

Ion Manolescu: Pe Corto, în anii ’70, în revista franceză Pif Gadget. Bineînțeles că, fiind copil, mi se părea complicat prin comparație cu Pifou sau Placid et Muzo. Cum poate aprecia un puști o bandă desenată realistă? Mai ales una simbolică, așa cum era „seria caraibeană” pe care Hugo Pratt a propus-o la Pif. Mult mai interesantă a fost întâlnirea cu albumul „siberian”. Târziu, prin 2000, când Pratt devenise unul dintre autorii mei preferați. Atunci am făcut rost de Corte sconta detta arcana în format italian (23x32 cm), splendida ediție cartonată din 1977 de la Milano Libri. Aveam în mână piesa de rezistență: un exemplar (numărul 1024 din 5000) al primei apariții. Îmi aduc aminte că am fost uimit de culorile alese de Anne Frognier: de o intensitate neobișnuită, dând un efect 3D personajelor și obiectelor. Paginile aproape că luau foc în vișiniu, carmin sau portocaliu, apoi totul se domolea în pasteluri perfect complementare. O simfonie cromatică pe care fosta parteneră de viață a lui Hugo Pratt a dirijat-o cu măiestrie. Dar tu, Dodo, cum l-ai descoperit pe Corto?

D.N.: Aventurile lui Corto Maltese au fost publicate în revista Pif Gadget, în serial, între 1970 și 1974. Eu sunt născut în 1964 și am ținut în mână primele Vaillant și Pif Gadget abia prin 1975–1976, de la colegi de școală. Îmi amintesc că nu prea mi-au plăcut rarele episoade cu Corto pe care le-am găsit acolo. Înainte de orice, nu le înțelegeam, mi se păreau prea filozofice și, la acea vârstă, nici nu stăpâneam limba franceză așa de bine (în școala mea, limba franceză se învăța din clasa a V-a). Apoi, desenul lui Pratt era prea schematic, prea epurat, incomparabil – mi se părea mie atunci – cu desenele aproape fotografice ale lui Cheret (Rahan) sau Marcello (Doc Justice). Abia pe la mijlocul anilor ’80 l-am redescoperit pe Hugo Pratt, având o șansă extraordinară să aflu că, la Universitatea din Craiova, unde am studiat Științele Economice, exista un lectorat francez, o bibliotecă formidabilă cu mii de cărți în limba franceză. Datorită revistei Pif Gadget, prinsesem gustul francezei și începusem să citesc și literatură în această limbă. Dar am avut uriașa bucurie să găsesc la lectoratul francez și sute de albume de benzi desenate. Printre acestea, mai multe din seria Corto Maltese. Primul album din serie pe care l-am citit a fost, îmi amintesc foarte bine, chiar Corto Maltese en Siberie. Până astăzi, el rămâne unul dintre preferatele mele, alături de La balade de la mer salée și La maison dorée de Samarkand. De ce? Probabil pentru că îmbină cel mai bine aventura cu istoria și romantismul și e mai puțin filozofic și abscons decât, de exemplu, Fable de Venise sau Les Helvetiques. Și apoi, în acest album, acțiunea se petrece majoritar la bordul unor trenuri blindate. Iar eu dintotdeauna am avut o… slăbiciune față de călătoriile cu trenul. De altfel, chiar am călătorit foarte mult pe calea ferată, de la București la Moscova și de la Craiova la Lisabona, ca să menționez doar destinațiile cele mai îndepărtate, la est și la vest.

I.M.: Adevărul e că albumul te „prinde” de la primele pagini. Amestec de ficțiune și realitate istorică, de dragoste și război, de aventuri senzaționale (devalizarea „trenului cu aur” al amiralului Kolceak) și discursuri neașteptate (anarhistul Rasputin făcând apologia furtului ca formă de circulație liberă a banilor – reinvestiți pe piață pentru acoperirea plăcerilor personale), albumul este unul dintre cele mai palpitante ale lui Hugo Pratt. Dacă Dostoievski și Hemingway ar fi scris împreună un roman, așa ar fi arătat.

D.N.: Albumul se deschide cu protagonistul citind Utopia lui Thomas Morus. Mai târziu, Corto, dar și alte personaje, cum ar fi baronul von Ungern-Sternberg, recită versuri. E ceva neobișnuit ca, într-o bandă desenată de aventuri, să existe atâtea referințe la literatură…

I.M.: Nu și pentru Hugo Pratt, un autor de o mare curiozitate intelectuală. Călător neobosit și cititor asiduu, Pratt își înzestrează personajele cu aceleași pasiuni. Prin urmare, Corto Maltese nu putea fi doar un marinar nomad, ci și un fin cunoscător al literaturii. În sensul ei cel mai larg. Să luăm Utopia lui Thomas Morus (paginile 17 și 27 din album). Odată deschisă, cartea îi permite eroului să călătorească din Veneția în Hong Kong și dintr-o poveste de aventuri în alta. Magie? Reverie diurnă? Sau realitate concretă?”

Hugo Pratt s-a născut la 15 iunie 1927, la Rimini, în Italia, dar și-a petrecut primii ani la Veneția, într-o familie cu rădăcini engleze, franceze, evreiești și chiar turcești. Copilăria, profund atașată de acest oraș extraordinar, îi este marcată de omniprezența fascismului, căruia îi opune o puternică înclinație spre evadarea în imaginar. Este interesat de ezoterism, precum mulți dintre membrii familiei sale, unii francmasoni ori cabaliști, dar și de banda desenată, literatură și film.

Între anii 1937 și 1943 descoperă Abisinia (Etiopia de azi) ca urmare a primirii unui post de funcționar colonial de către tatăl său. La 14 ani, tânărul Hugo a fost obligat de regimul fascist să intre în poliția colonială, ceea ce l-a făcut să deteste pentru totdeauna colonialismul, dar i-a prilejuit și întâlnirea cu o diversitate de oameni și culturi.

După război, a revenit la Veneția, unde a colaborat între 1945 și 1949 la Asso di Picche, o revistă editată de desenatorii și artiștii reuniți în așa-numitul "Grup de la Veneția". Din 1949 a trăit în Argentina, dar a călătorit și în Statele Unite, în Antile și în cea mai mare parte din America de Sud. A revenit în Italia în 1962 și s-a dedicat din plin pasiunii sale pentru banda desenată. În iulie 1967, în revista Sgt. Kirk e publicată "Balada mării sărate", prima bandă desenată în care apare Corto Maltese.

Pentru o perioadă lungă, între 1970 și 1984, activitatea sa se derulează în cea mai mare parte în Franța. Corto Maltese devine protagonistul unei serii de aventuri publicate la început (1970—1973) de revista Pif, apoi și de alte reviste și edituri din Franța și Italia. Datorită lor, Corto Maltese își dobândește celebritatea de erou neconvențional și îi aduce creatorului său recunoașterea criticii de specialitate și a unui public uriaș.

Din 1984, Hugo Pratt a locuit în Elveția, unde a continuat să creeze bandă desenată, să ilustreze cărți, să picteze sau să scrie romane. A murit de cancer la 20 august 1995.

Vârsta recomandată: peste 12 ani.