Cei șapte papă-lapte

Când e vorba de mâncare, fiecare dintre cei șapte copiii ai familiei Peters are felul său preferat. Peter vrea doar lapte, nici prea cald, nici prea rece - doar el știe cum. Lucy vrea numai limonadă de casă - doar se face foarte ușor, nu? Pentru Jack, doar piureul de mere e bun, iar să curețe câteva kilograme zilnic chiar nu e mare lucru pentru domnul Peters. Gemenele preferă ouăle - una le vrea fierte, cealaltă prăjite - iar dacă doamna Peters le încurcă, au ele grijă să-i dea de înțeles cum e corect. Lui Jack, grișul cu lapte i se pare nemaipomenit - poți să-l împarți și cu pisica. Iar pentru Mary Lou, pâinea făcută în casă - zi de zi - e tot ce poate fi mai bun.

Nu-i de mirare că doamna Peters, deși e ajutată din plin de domnul Peters, ajunge într-o zi la capătul răbdării. Din fericire, e chiar în ajunul zilei ei de naștere, așa că toți copiii îi pregătesc un cadou care se va dovedi o surpriză salvatoare pentru toată familia.

Amintind de poveștile populare în care, pornind de la aspecte comune ale vieții, umorul și absurdul se împletesc până la crearea în mod intenționat a unor situații exagerate, neverosimile, „Cei șapte papă-lapte” ne vorbește despre viața de familie așa cum este în realitate. Cu copii frumoși și buni, dar uneori capricioși și neînțelegători, și cu părinți care fac tot ce pot de dimineața până seara, dar uneori ajung la limită. Nici copiii, nici părinții nu trebuie să fie perfecți, ne spune această carte în versuri calde și ritmate - trebuie să ne acceptăm unii pe alții, cu iubire și înțelegere, așa cum suntem.

Se supăra mămica, oare?
Nu… Era foarte răbdătoare.
Când vedea cana pe podea,
O nouă porție făcea.
Lua sticla de pe raft îndată
Și chicotea, vag amuzată:
— Poftim, ce papă-lapte este
Dragul meu Peter din poveste.

 

(Traducere de Florin Bican)

MARY ANN HOBERMAN (n. 1930) este o scritoare americană, autoare a numeroase cărți destinate copiilor de grădiniță sau școală primară, fondatoare a unei trupe de teatru pentru copii, „The Pocket People” și a unui grup care promovează poezia prin lecturi publice, „Women's Voices”. A fost răsplătită cu National Book Award în 1983 și Poetry for Children Award în 2003 din partea „US National Council of Teachers of English”.

Am știut că am să fiu scriitoare încă dinainte de a ști să scriu și să citesc. Cred că aveam cam patru ani când am înțeles prima dată că poveștile și cărțile care îmi plăceau atât de mult sunt făcute de oameni adevărați, cu nume adevărate. M-am hotărât ca atunci când voi fi mare să scriu și eu povești care să fie publicate într-o carte. Dar în același timp, nu voiam deloc să fiu mare și nici măcar să-nvăț să scriu! Așa că am început să compun în capul meu povești, poezii și cântece pe care mi le spuneam singură sau fratelui meu mai mic. (Mary Ann Hoberman)