Lotta și bicicleta

Nimeni n-o crede pe Lotta că știe să meargă pe bicicletă. E prea mică. Mică? La cinci ani fără două zile? Dar bineînțeles că știe să meargă. În secret!

Pe strada Zurbagiilor, fratele ei, Jonas, și sora ei, Mia-Maria, se dau la vale cu viteză pe bicicletele lor. Pare foarte palpitant. Și distractiv. Dar Lotta poate doar să-i privească. Oare când va primi și ea o bicicletă adevărată?

— Sigur că știu să merg pe bicicletă! Ba da, știu! În secret!
Cea care striga așa era Lotta, o fetiță de pe strada Zurbagiilor. Stătea în poarta casei și se uita la frații săi, Jonas și Mia-Maria, care mergeau ca niște săgeți pe stradă, la vale, cu bicicletele. Nu-i de mirare că fetița era așa de supărată! Dar încă nu împlinise cinci ani și adevărul e că nu știa să meargă pe bicicletă. Nici măcar în secret.
— Ba nu știi, ești prea mică, îi spuse mai târziu Jonas.
Asta se întâmpla în bucătărie, la masa de seară.
— Și, oricum, nici nu ai bicicletă, adăugă Mia-Maria. Ai o tricicletă veche și-atât.
Asta o supără și mai tare pe Lotta.
— Vedeți? le spuse ea părinților. Normal că nu știu să merg pe bicicletă dacă n-am bicicletă!
După care mușcă dintr-o felie de pâine și adăugă:
— Ba știu să merg. În secret!
Lotta știa să facă o grămadă de lucruri în secret. „Și eu merg la școală”, obișnuia să zică. „În secret.” Iar odată, când Lotta era în vizită la o vecină, tușa Berg, aceasta a spus mirată: „Ia te uită! Jonas și Mia-Maria au ochii albaștri. Doar Lotta are ochii verzi.” Dar Lotta îi răspunsese foarte hotărâtă: „Și eu am ochii albaștri. În secret.” Pentru că Lotta voia să fie la fel ca Jonas și Mia-Maria. 

 Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria petrecută la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori, dragostea cu care a fost înconjurată, aventurile copilărești și jocurile au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor. „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.” Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii.

Ilon Wikland (n. 1930) este o ilustratoare de origine estoniană care a ajuns în Suedia ca refugiat în 1944. În 1953 a fost angajată la editura Rabén & Sjögren, unde a întâlnit-o pe Astrid Lindgren și au început o lungă și fertilă colaborare. Dintre toți artiștii cu care a lucrat scriitoarea suedeză, Ilon Wikland este cea care i-a ilustrat cele mai multe dintre cărți, inclusiv toate operele sale majore.